Un adevăr nu poate fi redus niciodată la nivelul persoanei care-l rostește. Un adevăr sau o evidență rămân ceea ce sunt prin ele însele, nu prin purtătorul lor. Corolarul e că nici minciuna nu poate căpăta statut de adevăr doar pentru că rostitorul ei este o persoană credibilă. Același „bruiaj” al mesagerului asupra mesajului se manifestă și la nivelul faptelor. Ne e greu să recunoaștem, de pildă, că Nicolae Ceaușescu a realizat lucruri remarcabile, unele chiar uluitoare, doar pentru că aceste lucruri au fost realizate de un ins totalmente demonizat în conștiința publică.

Ceea ce vreau să spun e că am depășit demult faza în care respingeam un adevăr evident pentru că rostitorul lui era o persoană care, în mod justificat sau nu, îmi era dezagreabilă. De aceea, fără a fi, nici pe departe, vreun fan al lui Adrian Severin, ba chiar dimpotrivă, ar fi necinstit să nu-i aprecizez unele merite, atunci când e cazul, chiar dacă întâmpin un real disconfort psihic în a-i citi analizele politice.

O asemenea analiză a făcut-o recent, într-un articol publicat online în Cotidianul, într-un text intitulat „Doi ambasadori, două declarații”. E vorba, într-adevăr, de declarațiile a doi ambasadori ai aceleiași țări, care nu e alta decât SUA. „ În aceste zile de luptă generalizată cu pandemia Covid 19 - spune dl. Adrian Severin - , doi ambasadori americani, cel de la București și cel de la Beijing, au făcut declarații publice. Cum SUA este partener strategic al României, mesajele reprezentanților ei nu pot fi ignorate pe malurile Dâmboviței. În mod surprinzător ele merg în direcții diametral opuse. Oare de ce?”.

Dar nu analiza d-lui Adrian Severin vreau s-o relev, ci declarațiile ca atare, pe care autorul textului are meritul de a le fi sesizat contradicțiile. Una dintre acestea a fost făcută în data de 1 aprilie, la București, de Adrian Zuckermann, ambasadorul SUA în România: „Din păcate, prădătorii și actorii negativi încă pândesc în aceste vremuri de vulnerabilitate. Rusia și China au încercat să folosească această oportunitate pentru a răspândi minciuni despre Statele Unite, România, COVID-19 și comportamentul propriilor guverne. Faptul că Partidul Comunist Chinez se folosește de moartea a mii de europeni pentru a înmâna măști de marcă Huawei deghizate în donații umanitare, este inadmisibil. I-am avertizat pe prietenii mei români şi înainte, și o voi face şi acum: aceasta este o companie căreia nu i se poate încredinţa securitatea dumneavoastră națională și care vă va pune în pericol libertatea. Comportamentul de înșelăciune, confuzie și lipsa de transparență a Partidului Comunist Chinez a venit cu un preț mortal pentru întreaga lume. Această pandemie în care ne aflăm subliniază importanța transparenței în ceea ce privește sănătatea umană, buna guvernanță și economia globală. Când informația este restricționată, consecințele sunt devastatoare. Ca urmare a mușamalizării de către Partidul Comunist Chinez, experții chinezi și internaționali au ratat o fereastră critică pentru a limita izbucnirea acestui virus în China și pentru a opri răspândirea sa globală. Acelora dintre noi care poartă cicatricile comunismului nu trebuie să li se amintească preţul plătit în vieţi omeneşti pentru minciunile comuniste.”  

La două zile după Adrian Zuckermann, pe 3 aprilie, la Beijing, ambasadorul SUA în Republica Populară Chineză, Terry Branstand, în numele aceluiași stat american, a făcut o declarație care pur și simplu pare un drept la replică la cea a lui Zuckerman: „Săptămâna trecută, președintele Trump și președintele Xi au avut o convorbire telefonică foarte bună și productivă cu privire la pandemia COVID-19. În weekend, am vorbit cu vice-ministrul de externe, Zheng Zeguang, despre eforturile comune ale țărilor noastre în combaterea COVID-19. Am subliniat că acum este momentul să așteptăm cu răbdare și am transmis aprecierea pentru eforturile chineze de a ajuta guvernul nostru prin exportul de materiale medicale necesare în Statele Unite. Ambasada SUA a depus deja mari eforturi pentru a aduce companiile americane și chineze împreună ca să răspundă nevoilor imediate ale Statele Unite, din ce în ce mai mari, de echipamente de protecție personală. Lucrăm îndeaproape cu oficialii guvernamentali chinezi pentru a facilita expedierea acestor livrări din China. Nici o țară nu poate lupta împotriva acestei pandemii de una singură și sunt sigur că țările noastre vor continua să găsească modalități de a coopera pentru a combate acest inamic comun care amenință viața tuturor.(…) Mergând mai departe împreună știu că vom trece de aceste momente dificile.”. 

Citite alternativ, cele două declarații ne induc o întrebare irepresibilă și imediată, care poate fi formulată în mai multe feluri:

1) Care, dintre cei doi ambasadori, reprezintă poziția oficială a SUA vizavi de China, în contextul pandemiei de Covid 19?

2) A cui poziție o reprezintă Adrian Zuckerman?

3) Care, dintre cei doi, este ambasadorul lui Donald Trump și care al Americii subterane? 

P.S. Fără a intra în fondul analizei d-lui Severin, voi reține, totuși, din aceasta, preambulul textului respectiv, creditat de faptul că vine din partea unui om cu experiență diplomatică: „Ambasadorul unui stat este acreditat pe lângă autoritățile altui stat pentru a facilita comunicarea dintre statul acreditant și statul acreditar, cu scopul ca relațiile acestora să fie cât mai substanțiale, mai stabile, mai predictibile, mai raționale și mai pozitive. Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice dintre state (1961), la care sunt parte atât România, cât și SUA, reglementează precis cadrul în care se pot mișca și exprima trimișii diplomatici. Printre altele, acest act normativ de drept internațional instituie obligația diplomaților de «a nu se amesteca în afacerile interne ale statului» în care se bucură de ospitalitate (art. 41.1)”.