Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

DE CE URÂM FEMEILE? Dragostea şi ciorba reîncălzită

Data publicarii: 03.02.2011 12:48:00

 

Folclorul sapienţial românesc a creat multe vorbe de duh privitoare la comportamentul sexual al omului, având însă, ca înveliş verbal, referiri culinare. Poate şi din cauză că interfaţa iubirii este plăcerea sexuală, iar a hranei voluptatea apetitului, cele două fiind oarecum înrudite. Proverbul “Găina bătrâna face zeama bună, dacă morcovul e tânăr” a devenit aproape un slogan pe care l-am abordat cu altă ocazie. “Ciorba reîncălzită nu mai are gust” este, de asemenea, o expresie care se referă strict la relaţia de cuplu, într-un vocabular strict culinar. Sensul mesajului este că un bărbat şi o femeie nu mai pot gusta plăcerea unei relaţii după ce s-au despărţit o dată. “Am văzut o nefericită – scria Antoine de Saint-Exupéry în «Citadela» – care fusese luată în căsătorie după ce fusese auzită cântând un cântec trist şi care, în ajunul divorţului, a început să cânte acelaşi cântec. Dar cântecul acela trist îl înfuria acum pe bărbat”. Am putea deduce că acest exemplu ar fi o confirmare a proverbului cu ciorba reîncălzită. Ei bine, nu-i aşa. Acceptând până la capăt comparaţia iubirii cu ciorba, nu faptul că e reîncălzită constituie miezul problemei, ci lipsa ei. Dragostea şi-a epuizat resursele, s-a terminat, de aceea doi oameni ajung să nu se mai suporte. Căci dragostea, nefiind inepuizabilă, trebuie drămuită, chivernisită, nu risipită într-o continuă sărbătoare a trupurilor. Ea nu înseamnă numai sex, aşa cum nu înseamnă numai abstinenţă. Amândouă aspectele au însă un rost şi un rol important în întreţinerea sentimentului care le justifică.
Cel mai greu lucru este însă identificarea dragostei printre multele dorinţe şi slăbiciuni care îi împrumută chipul. “Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce suferinţele cele mai cumplite – ne învaţă acelaşi Antoine de Saint-Exupéry. Căci, împotriva părerii comune, dragostea nu te face să suferi. Te face să suferi instinctul de proprietate, care este contrariul dragostei (…) Dragostea ta are la temelie ura, pentru că te opreşti la femeia, sau barbatul, din care îţi faci provizie, şi începi să urăşti – aidoma câinilor care-şi apără hrana învârtindu-se în jurul troacei – pe oricine trage cu ochiul spre ospăţul tău. Iar tu numeşti dragoste acest egoism al ospăţului. Plăcerea capcanei, a vânătorii şi capturii este, de asemenea, altceva decât dragostea. Dacă bărbatul este vânător iar femeia vânat, ea nu mai valorează nimic după ce a fost capturată. Căci o femeie care nu este cu adevărat iubită, după actul dragostei este fără apărare şi fără coroana pe care i-o pusese dorinţa bărbatului. Este izgonită printre stelele reci".
Revenind la prozaica ciorbă reîncălzită, ea este concluzia cea mai la îndemână pentru cei care nu-şi complică existenţa cu responsabilităţi elementare. Iar analogia, o fi ea plastică, dar nu e valabilă, căci multe ciorbe sunt mai bune după reîncălzire. Şi nu numai ciorbele. Chiar şi sarmalele.

 

(Din volumul "DE CE URÂM FEMEILE?", în curs de apariţie)

 

Afisari: 4562
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Feb, Fri 04, 2011 / 21:15)
Şi ciorba şi sarmalele?...reîncălzite?...cred că este (totuşi) prea mult pentru...bietul cititor...gurmand?...
Nume: Liana M. (Feb, Sun 06, 2011 / 16:40)
("Am văzut o nefericită "" scria Antoine de Saint-Exupéry în «Citadela» "" care fusese luată în căsătorie după ce fusese auzită cântând un cântec trist şi care, în ajunul divorţului, a început să cânte acelaşi cântec. Dar cântecul acela trist îl înfuria acum pe bărbat". Am putea deduce că acest exemplu ar fi o confirmare a proverbului cu ciorba reîncălzită. )
Avem multe expresii care spun acelasi lucru, cum, spre exemplu aceasta: " Calitatile ( unei persoane) care te duc la altar, devin defectele care te duc la tribunal"....
Cu alte cuvinte, cand pasiunea se schimba in rutina si cand cei doi nu au suficienta imaginatie pentru a inlocui acei fiori si dorinte din primele minute, zile, luni, poate un an, doi...., pai, gata, s-a zis cu fericirea, linistea si casnicia.
De aceea se mai spune ca o casatorie este mormantul dragostei...
Suntem liberi, adica spiritual nimeni nu ne poate incatusa, asta daca nu ne place noua, prin cine stie ce patologie psihica sa fim incatusati, inchisi, prinsi, legati, ( spiritual sau ...mai putin spiritual...),suntem liberi, spuneam, dar ne place sa dominam, sa ne simtim puternici...si cautam acolo unde simtim slabiciiunea. Este o lasitate, o lipsa de respect pentru sentimentul care incearca sa justifice acest comportament...
" In numele iubirii, te sacrific, te fac sclavul meu"..., asa cum Inchizitia, in numele unui dumnezeu...omorau! Si, asa cum iubirea inseamna, sau ar trebui sa insemne viata, dumnezeul care a permis moartea ce inseamna?
Care e mesajul?
Analogia cu mancarea este perfect normala si naturala, nu doar pt ca "totul trece prin stomac", ci mai ales ca, oameni fiind, mereu "vanam si strangem, adunam si inamagazinam mai mult decat avem nevoie...De aici incepe drama si paradoxul constiintei si abuzului uman in toate, nu doar in cel mai pur sentiment: dragostea.
Facem din toate un fel de varza a la Cluj si cu asta, avem si bucataria si patul conjugal....
Pai ce? nu a facut nimeni sex pe masa din bucatarie? Si care e diferenta?!
Nume: ioana (Feb, Sun 06, 2011 / 21:10)
(continuare...)

sau, altfel spus, ca o sinteza a turor
textelor ce se ascund in umbra acestui titlu (oare visez sau tocmai a aparut un semn de intrebare la capatul lui?),
spun ca vad aici o foarte rafinata tentativa de coborare a iubirii (crescand astfel inevitabil, implicit, simultan, proportional si complementar aspectul sau opus, neiubirea/absenta iubirii) in *ideea de sex*...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter