Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

DE CE URÂM FEMEILE? Obscen şi sacru

Data publicarii: 30.01.2011 11:31:00

Avem acces la dimensiunea reală a lucrurilor, indiferent dacă suntem credincioşi sau atei. Cu un simplu efort de logică putem constata că sexualitatea nu are cum să fie vulgară în sine, din orice perspectivă am aborda problema. Fie şi pentru simplul motiv că viaţa este sacră. Şi, dacă viaţa, care constituie fala şi frumuseţea planetei Pământ (ceea ce o face, până la noi descoperiri, unică în sistemul solar şi, poate în Univers), este sacră, cum poate fi vulgară, ba chiar obscenă, sexualitatea care o determină? Şi totuşi, mentalitatea generală aşa priveşte lucrurile: sexul este ceva ruşinos şi nociv, la care copiii nu trebuie să aibă acces, iar exhibarea lui, aluzivă sau directă, este imorală şi coruptivă etc.
Consecinţele în plan social ale acestei atitudini colective de respingere sunt pe măsură: nu există o lege a prostituţiei care să reglementeze existenţa caselor de toleranţă (care oricum există), publicaţiile considerate ca având conţinut obscen sunt trecute la index, iar programele TV care promovează sexualitatea sunt în permanenţă pasibile de… CNA. De ce oare? De ce este considerat atât de vulgar sexul? Dar este el într-adevăr vulgar?
Se prea poate că nu. Se prea poate ca sexualitatea să fie, de fapt sacră, ca tot ce are legătură cu creaţia, iar interdicţiile care au cenzurat-o dintotdeauna să fi avut iniţial rolul de a-i conserva sacralitatea şi misterul. Chiar lipsa de acces la practica sexuală până la o anumită vârstă poate fi considerată un program iniţiatic, potrivit căruia un om trebuie să ajungă la un anumit grad de gândire şi de trăire pentru a fi apt de aşa ceva. Lipsa de comunicare a dus însă la confuzia (şi în cele din urmă la concluzia) că ceea ce este interzis este neapărat rău, ruşinos sau degradant. În Decalog, însă, nu scrie: “Să nu faci sex!”. Scrie: “Să nu preacurveşti”. Preacurvia nu înseamnă obscenitate, ci încălcarea unei reguli a sacralităţii, o coborâre a actului sexual într-un plan inferior, laic, o profanare a misterului. De asemenea, în Decalog nu scrie “Să nu faci dragoste cu femeia ta!”, ci “Să nu râvneşti la femeia altuia”. Sunt doar reguli metodologice, nu interdicţii absolute.
Veneraţia iniţială, care a stat la baza cenzurii sexuale, s-a transformat în pudoare ipocrită şi, ulterior, în ipocrizie sexuală, subminând însăşi ideea de familie. Căci familia nu este (sau n-ar trebuie să fie) o simplă celulă a societăţii, aşa cum am învăţat la şcoală. Ea este o instituţie sacră care protejează şi conservă caracterul mistic al actului sexual, în nici un caz un buncăr al promiscuităţii. Copiilor le este interzis să ştie ce fac mama şi tata în intimidate, dar nu pentru că fac ceva urât şi ruşinos, ci pentru că ei, copiii, nu au acces raţional la ideea de sacralitate. Mai grav e că nici părinţii nu pot înţelege acest lucru şi le servesc copiilor explicaţia că sexul e vulgar şi ruşinos şi ca atare… n-au voie. Dar şi mai grav este când întreaga societate se raliază acestei atitudini, incriminând vehement orice abordare nuanţată şi grăbindu-se să asimileze sexul cu obscenitatea. Concluzia ar fi că, dacă tot ceea ce este sexual este şi obscen, nu ne rămâne decât să ne fie ruşine că ne-am născut.
 

(Din volumul "DE CE URÂM FEMEILE?", în curs de apariţie)
 

Afisari: 1980
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana... (Jan, Sun 30, 2011 / 20:45)
"Avem acces la dimensiunea reală a lucrurilor, indiferent dacă suntem credincioşi sau atei"
Ce mare tristete!...Dar, oare, la ce n-avem acces, domnule Miron Manega?...poate la acea logică fără logică?...stau si mă-ntreb...captivă unui text... fermecător?!...
Nume: ioana... (Jan, Sun 30, 2011 / 20:45)
"Avem acces la dimensiunea reală a lucrurilor, indiferent dacă suntem credincioşi sau atei"
Ce mare tristete!...Dar, oare, la ce n-avem acces, domnule Miron Manega?...poate la acea logică fără logică?...stau si mă-ntreb...captivă unui text... fermecător?!...
Nume: ioana... (Jan, Sun 30, 2011 / 20:45)
"Avem acces la dimensiunea reală a lucrurilor, indiferent dacă suntem credincioşi sau atei"
Ce mare tristete!...Dar, oare, la ce n-avem acces, domnule Miron Manega?...poate la acea logică fără logică?...stau si mă-ntreb...captivă unui text... fermecător?!...
Nume: Liana M. (Feb, Tue 01, 2011 / 20:18)
In timp ce dumneavoastra scrieti aceste randuri, copiii fac sex, adultii face sex, nimeni nu se mai intreaba nimic..., de mult nu mai exista limite, reguli, varsta ideala pentru..., interdictii etc...
Se traieste superficial si poate ca este mai bine sa nu mai stim ce si cum...;oricum nimeni nu stie cu certitudine acel ADEVAR SUPREM...
"Crede si nu cerceta", adica, traieste si nu cauta raspunsuri la ceea ce este doar NATURAL. Parerea mea!
( A NU SE INTELEGE CA APROB O ATITUDINE IMORALA, SUBIECTUL ESTE MULT MAI COMPLEX).
DAR...,regulile, intrebarile si raspunsurile sunt inventiile noastre...
Daca Dumnezeu exista, a facut totul posibil, incepand cu "pacatul originar" si ...terminand cu orgasmul...
Nu exista nimic sacru in viata, VIATA TOATA ESTE SACRA, CU TOT CEEA CE INSEAMNA EA, parerea mea!
Cred ca este valabil ca "un creier nu cauta adevarul ci doar sa supravietuiasca". Mi se pare ca Freud a spus-o si subscriu.
La urma urmei cui foloseste sa stim "de ce" cand nici nu stim bine ce e cu noi pe aici...?!
Liana M.
Nume: ioana... (Feb, Wed 02, 2011 / 19:45)
completare:
de fapt eu incercam să spun că proiectia in "dimensiunea reală a lucrurilor" nu e nimic altceva decat un alt fel de *facere de sex*...
habar n-am dac'am reusit sau nu...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter