Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

DE CE URÂM FEMEILE? Variabila frumuseţii

Data publicarii: 11.07.2010 10:10:00

Cineva spunea că “nimic nu e mai provizoriu ca definitivul”. Avea dreptate. Nimic nu durează. Nici chiar ideile, unele. “Frumosul este splendoarea adevărului”, de pildă, formulare extraordinar de inspirată, dar în egală măsură restrictivă, aparţinând lui Toma d’Aquino, pare să facă excepţie de la regulă.
Dar şi ei îi putem găsi nod în papură, dacă ţinem cu tot dinadinsul. Dacă acceptăm, de pildă, că frumuseţea la care se referea este şi un atribut al femeii, conform convingerilor unanime, observăm că standardele estetice ale acestei categorii speciale au suferit modificări considerabile de-a lungul vremii.
Să luăm bunăoară exigenţele actuale privind frumuseţea femeii: peste 1.80 m înălţime, sub 50 kilograme greutate, 90-60-90. Şi dacă adăugăm că lungimea picioarelor trebuie să acopere cam trei sferturi din total, ajungem la concluzia că multe dintre sex-simbolurile secolului trecut n-ar trece astăzi nici de o preselecţie de cartier. Şi totuşi, Marilyn Monroe rămâne un sistem de referinţă.
Dacă privim nudurile Renaşterii, în speţă cele din picturile lui Rubens, avem o surpriză şi mai mare: sunt total inacceptabile pentru gusturile noastre, şi pentru gusturile oricărui european, de mai bine de o sută de ani încoace. Şi pentru a-i consola pe toţi şi pe toate cele care speră că infebilul frumuseţii feminine nu are legătură cu standardele formale impuse, iată care erau, la sfârşitul secolului al XVI-lea cele treizeci de condiţii pe care trebuia să le îndeplinească o femeie, pentru a fi considerată cu adevărat frumoasă. Ea trebuia să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile;
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele;
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile;
Trei lungi: corpul, părul, mâinile;
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele;
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene;
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos;
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele;
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele;
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

Ar fi imposibil să ne imaginăm un fotomodel care să îndeplinească aceste condiţii.
Reperele vremelnice ale frumuseţii au impus însă şi tehnici de ameliorare. Astăzi, de pildă, ceea ce lipseşte se completează cu silicon. În secolul al XVI-lea, pe vremea lui Francisc al II-lea, problemele se rezolvau altfel. Bărbaţii considerau că o burtă mare dă un aer maiestuos. Femeile, la rândul lor, şi-au imaginat că un fund mare produce acelaşi efect. În consecinţă au început să se confecţioneze burţi mari şi funduri mari artificiale, aşa cum azi se implantează silicon în sâni, buze şi fese… Nu, hotărât lucru, Toma d’Aquino nu a luat în considerare frumuseţea femeii când a elaborat celebrul panseu. Pentru că această categorie de frumuseţe e o variabilă, nu o constantă. În plus, frumuseţea feminină o fi ea splendoare, dar nu a adevărului.

(Din volumul "DE CE URÂM FEMEILE?", în curs de apariţie)

 

Afisari: 1517
Autor: Miron Manega
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ioana (Jul, Mon 19, 2010 / 11:43)
relativ absolut...
citesc şi rămân cu o întrebare lipită de frunte: să fie frumuseţea o *categorie* inventată? sau, poate, o continuă adaptare a suprafeţelor formei la noi, cei captivi în "variabila frumuseţii"?... cine ştie...poate că frumuseţea (chiar şi cea feminină!:)...) este doar o nevoie imperioasă de manifestare a adevărului... un fel de desfăşurare a lui... în trepte...
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter