Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

O femeie care munceşte nu poate fi o bună femeie. Ea e un animal de lucru

Data publicarii: 26.04.2010 00:33:00

 

Sunt femei care sunt mai mult barbati si barbati care sunt mai mult femei? Desigur ca sunt. Aud cum scanceste in mine o soprana. Daca as pune revolverul sub coasta a patra, s-ar termina totul. Dar nu se poate. Ea nu vrea sa moara. Si nu pot face decat ce vrea ea. In mine e menaj complet cu dominatia femeii. De ce, nu pot sa stiu!"

 

Oamenii sunt odiosi. Ma uimeste desfasurarea lor de vointa. Fiecare e un resort intins. De aceea se lupta atata intre ei. Si pe omul sfios il calca in picioare. Oamenii de vointa detesta pe delicati, ii dau la o parte si-i fac sa sufere. E infiorator sa fii timid. Devii obiectul atentiei si in curand mingea picioarelor generale. Pe solitar il refuza toti ceilalti ca pe lepros, din teama de contaminare.

 

Femeile trebuie obligate sa ne iubeasca. Desigur ca asta si astepta si vedeam deseori in ea incordarea acestei asteptari amestecata cu neliniste si curiozitate… Nu eram opac. Dar nu concepeam cum e permis sa-ti impui vointa ta si asta pentru a o lega pe femeie de un viitor in care poate ca nu o puteam face fericita. Exagerata grija de viitor, preocuparea practica a omului hartuit de neajunsuri financiare marunte, cum le detest!

 

Femeile au un simt enervant: cand sunt privite fara a te vedea, afla totusi. Cand o femeie se intoarce pe strada pe neasteptate spre a se uita in urma ei, trebuie sa o fi privit cineva, sa o fi urmarit. Nervii tactili ai femeii trebuie sa aiba si proprietati vizuale. Sau nervii tactili ai sirei spinarii vad, sau razele privirii barbatesti inteapa. Sunt ochi care rascolesc, care despoaie si se infig in carne cu darzenie materiala. Iar femeile simt privirile din spate.

 

Forma cea mai aspră a acestei bărbăţii femeieşti e profesionalizarea. Femeia a invadat catedrele, birourile, laboratoarele, sălile de judecată… Femeia se ocupă, femeia munceşte. O femeie care munceşte nu poate fi o buna femeie. Ea e un animal de lucru, un serios element de randament social, dar îşi pierde frăgezimea şi trupească, şi sufletească. Până azi, singura profesie a femeilor era amorul. Nu amorul celor cinstite, ci al celor de la bordel: amorul profesional. Tarifarea şi exploatarea lui dovedeau o muncă de speţă masculină, un efort de voinţă, o serioasă calculare a riscurilor şi câştigului, o disciplină şi, după toate astea, o uzare. Dupa intrebuintare in casa de toleranta, femeia trebuia scoasa la pensie: boala. Cocota e un functionar. Femeie, dar ca functie sociala, barbat. Ca actor, femeia nu era inca profesionista. Profesiunea este in esenta masculina. Pentru ca ea cere siguranta, vointa, disciplina, repetare mecanica a unor gesturi mecanice, repeziciune, tot calitati specific barbatesti. Si totusi, femeia arata ca le are si ea. Le are pentru ca si barbatul are poate calitatile femeii, pe cand aceasta a fost adusa de imprejurarile sociale sa-si insuseasca roluri si calitati barbatesti...

 

Femeia care a manevrat tocul nu mai poate mangaia un barbat. Degetele ei fine se imbiba in cerneala, se tocesc… Femeia se durifica, se intepeneste de sira spinarii. Pierde ondulatia de sarpe care scoate flori sub imbratisare. Cum mai poate asculta implorarile si soaptele iubitului aceea care a ascultat ploaia de batai a Yostului?… Intre peretii costelivi ai birourilor, femeia pierde simtul interiorului. Casa ei ia forme nude si plicticoase... Odaia femeii-functionara se transforma intr-o sala de asteptare. Acesta este stilul modern al interiorului. De la barocul care incarca odaia peste masura, s-a trecut la odaia ca o prelungire a strazii. Fiindca femeia a dezertat odaia...

 

Lipsa de farmec a femeii din bordel este din cauza acestei sigurante a ei, din cauza ca nu cere aparare. Ea isi exercita pur si simplu o meserie. N-are niciunul din farmecele care trebuie cucerite si aparate. Da si primeste schimbul. Lipsa ei de gratie incepe sa se intinda peste toata viata moderna. Fetele stiu ca barbatii au nevoie de sexul lor, iar ele de sexul barbatului. Si il ofera pentru apararea barbatului impotriva perversiunii. Sau se dedau perversiunii. Si ele, si el. Homosexualitatea si safismul sunt dovezi ale masculinizarii secolului. Iar acuplarea a ajuns azi un schimb de servicii. Fara arta, fara religie, fara metafizica".

 

(Fragmente din "Ambigen", roman de Octav Şuluţiu, publicat în 1935 si republicat în 1992)

Afisari: 2018
Autor: Octav Şuluţiu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter