Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

TEMĂ DE GÂNDIRE: Problema universităţilor româneşti e să ajungă din urmă nivelul liceelor din 1988

Data publicarii: 25.05.2010 00:30:00

Un text tulburător, ale cărui concluzii nu le împărtăşim în totalitate, pentru că pledează pentru revenirea la învăţământului de tip industrial de pe vremea comunismului. Alternativa “învăţământ bazat pe cunoştinţe” şi “învăţământ bazat pe cpmpetenţe” nu trebuie să fie antiteză, ci sinteză. Adevărurile expuse în acest articol sunt insă dramatice şi trebuie analizate cu atenţie şi responsabilitate. (Miron Manega)


Le-am cerut studenţilor mei, anul III Română-Engleză, să comenteze, în engleză, un poem englez din secolul XIX, la alegere.
Trei sferturi n-au putut numi niciun poet englez din secolul XIX şi nicio poezie. (Au studiat în anul II Byron, Coleridge, Wordsworth, Shelley). Unul a povestit un roman de Dickens. Cinci au povestit piesa de teatru Romeo si Julieta (numită alternativ “roman“, novel, ori poem). Restul de cincisprezece din şaizeci, care şi-au amintit, totuşi, o poezie, au scris totuşi în engleză. Am corectat mai jos greşelile lor:

 

Pluralul lui viu nu e vi, ci vii. Verbul a lua nu se scrie i-au. Obijnuit e incorect. Îi nu se scrie despărţit, î-i.
să de-a e incorect (corect e să dea). Nu se zice propiu, ci propriu.

Them nu poate înlocui their. Nu se poate spune them mother în loc de their mother.
Intitulated nu există în engleză (cf. Merriam-Webster).
Combinated nu există în engleză.
To enjoy of life e incorect ( verbul to enjoy e tranzitiv).
Writted e incorect, în loc de wrote.
Poetry nu e identic cu poem.
Llirycs nu e ortografiat corect şi, cu siguranţă, nu înseamnă textul unei poezii, ci versurile unui cintec.
Roman nu există în engleză, corect e novel.
Disapointness nu există, corect e disappointment.
Beautifuly thing e incorect.
Tryed e incorect.
Gaves nu exista (give sau gave).
Tooked place e incorect.
Tabloul Gioconda nu e de Picasso, ci de Leonardo da Vinci.
Romeo and Juliet nu e un roman.
Romeo and Juliet nu e un poem.
Shackspear nu se scrie astfel.

 


 

Dacă se dădea admitere la facultate, ei ar fi căzut la admitere.Toţi aceşti tineri vor deveni profesori de limbă engleză si română peste trei luni.
Îmi este inexplicabil cum asemenea studenţi pot deveni profesori, când în orânduirea veche, bolşevică şi totalitaristă, ei n-ar fi putut nici măcar trece admiterea. Cum s-a ajuns în această situaţie ? Puţin după Revoluţie, prin 1995, cred, au apărut locurile cu taxă la Universităţi. Ceva mai târziu, s-a suprimat concursul de admitere. Astfel, Universităţile au dat de gustul banilor. Studenţii deveneau intangibili. De vreme ce plăteau, prezenţi sau nu, trebuiau să treacă examenele, trebuiau să capete diplome. După diplome, dădeau concursul de titularizare, pe care nu-l luau, rămâneau suplinitori. Titularii negăsindu-se, tot suplinitorii predau.
Primii studenţi pe bani au terminat prin 2000.

 

Primii lor elevi au terminat liceul prin 2004. Dupa implementarea programului Bologna, studenţii au terminat în trei ani în loc de patru sau cinci, cu lucrări de licenţă de şaizeci de pagini, nu de o sută sau doua sute. Lucrările scurte pot fi cumpărate sau descărcate contra cost de pe Internet, de pe site-uri specializate (o sută de lei bucata).
Liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiţi, mai prost pregătiţi decât precedenţii. Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu învaţă, fiindcă liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi. Studenţii sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu.
Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise (control paste) de pe un site internet, www.referate.ro.


O vină pentru situaţie o are aşa-numitul învăţământ axat pe competenţe. În noul sistem, elevii, vezi doamne, nu mai tocesc date seci, ci dobândesc competenţe. Mare este confuzia din capetele pedagogilor de şcoală nouă ! Există materii axate pe competenţe (a învăţa engleza, franceza ori muzica înseamnă să ştii vorbi engleza, franceza, respectiv să cânţi, să fluieri sau să fredonezi melodii). Există materii bazate pe cunoştinţe (istoria, geografia, anatomia şi zoologia, de pildă). Există materii intermediare, ca biologia şi chimia, în care competenţele şi cunoştinţele sunt complementare. Cultura generală e alcătuită doar din cunoştinţe. Educaţia axată pe competenţe naşte monştri, fiindcă a şti cine a pictat Gioconda e o cunoştinţă, nu o competenţă. O altă studentă, tot de anul III Litere, mă înştiinţează că poetul ei preferat e Macedonski, autorul frumosului poem Mistreţul cu colţi de argint. Pe vremea mea, a numi pe cineva “autorul meu preferat” presupunea măcar să-i poţi identifica poeziile. Se presupune că un absolvent de engleză ştie, după trei ani, că în engleză romanul se numeste novel.

 


Universitatea zulusă

Este imperativ necesar, e indispensabil, să se revină la Universitatea gratuită cu concurs de admitere şi cu număr limitat de locuri. E suficient că s-a închis un cerc vicios, că absolvenţii de universităţi fast-food au virusat învăţământul gimnazial şi liceal, şi trimit universităţilor liceeni care nu ştiu nimic. Conform cu site-ul QS, Quaquarelli Symonds, Israelul, ţară mică, cu suprafaţa Moldovei, are trei universităţi pe locurile 102, 114 si 132 din lume. Carolina din Praga e pe locul 230 în lume. Universitatea Eotvos Lorand din Budapesta e pe locul 400. Universitatea Bucureşti e pe locul 500, lângă Universitatea din Szeged, (populaţie 166.000 locuitori) universitatea Kwazulu din Africa de Sud, din Bangladesh, Kazahstan şi Sri Lanka. Universitatea din Ljubljana e pe locul 400. Universitatea Iagelona din Polonia e pe locul 302. Universitatea Ben Gurion, din desertul Neghev, e pe locul 323.
Universitatea Babes-Bolyai este dupa locul 600, lângă nişte universităţi saudite, srilankeze şi kazahe (nisip, junglă, nisip). Site-ul ARWU al Institutului de Pedagogie al Universităţii Jiao Tong se opreşte la primele cinci sute de universităţi din lume, unde pe la coadă se află Universitatea Kwazulu Natal, cea din Ljubljana şi cea din Wellington, Noua Zeelandă. Universitatea din Bucureşti are de ajuns din urmă universitatea zulusă din Durban, cea slovenă (Ljubljana, 280.000 locuitori) şi cea din Wellington (386.000 locuitori, la capătul lumii, în largul Pacificului).

 

Învăţământul românesc e prăbuşit cu totul. Predau profesori care fac greşeli de clasa a şasea. Absolvă cu diplomă studenţi care acum cincisprezece ani ar fi căzut la admitere. Conduc doctorate oameni total necalificaţi. Comisia centrală de acreditare a titlurilor universitare face conducători de doctorat în glumă.
Nu se mai mire nimeni ca n-avem universităţi remarcabile cu cercetători remarcabili, când înşişi conducătorii de doctorat se fac din carton lipit cu aracet.

 

 

 

Coda

Am cunoscut din mers, pe stradă, în aprilie 2010, un domn, Chira, din Bistriţa ori Dej. De meserie, făcea garduri de fier. Ca studii, isprăvise liceul cu vreo patruzeci de ani în urmă. Am stat cu de vorba despre Eugen Barbu, Ivasiuc, Blaga, Esenin, Petru Culianu, Cioran, I. D. Sîrbu şi Art Nouveau. Citise imens.
Am stat de vorba la Sasca Montană cu un bătrânel sărman, Mircea Bragea, despre navarhii de la Arginuse, Hannah Arendt, Părinteasca dimindari, poeziile lui Dinescu, Ernest Renan, despre depozite cuaternare porfiroblastice, marnocalcare triasice şi Ben-et-Nash, prima stea din Ursa Mare. Ca studii, avea cinciprezece ani de temniţă grea, după 1950.
Când universităţile româneşti vor fi în stare să cultive intelectuali de talia absolvenţilor de liceu din vremea lui Dej, de talia puşcăriaşilor din vremea lui Groza, fiţi amabili şi treziţi-mă.

 

Problema universităţilor din România nu e să ajungă din urmă cine ştie ce universităţi vestice. Problema universităţilor noastre e să ajungă din urmă nivelul liceelor româneşti din 1988. Şi atunci mai vorbim.
Educaţia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de greaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democraţie, şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţământul românesc într-un haos.
Dintre toti olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris, de nevoie, la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleza, ca să devină bursier la o Universitate străină.

 

 

 

Fac încă patru profeţii:
Peste cinci ani, niciun liceean olimpic nu se va înscrie student în vreo universitate română.
Peste zece ani, nivelul de analfabetism al studenţilor români va fi acelaşi cu cel pe care l-am pomenit mai sus.
Peste zece ani, nicio universitate românească nu va intra în lista primelor cinci sute de universităţi din lume, iar kazahii, saudiţii, srilankezii şi zuluşii ne vor privi, ca şi acum, de sus.
Nici peste zece ani ministerul educatiei nu-şi va decupa din presă un articol despre starea învăţământului român, ca să-l aibă la îndemână.

 

(Preluat de pe CULTURA. Titlul original: «În marginea fostei dezbateri despre învăţământul din România»)

Afisari: 1400
Autor: Dan Ungureanu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 

Nu sunt comentarii.
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter