Se încarcă pagina ...

Urmăriți-ne pe certitudinea.com

Un cetăţean român protestează: "ŢARA MEA SE CHEAMĂ ROMÂNIA, NU RROMÂNIA!"

Data publicarii: 28.03.2010 23:50:00

Presa din Franţa a început să ne catalogheze ţigani acum 15 ani. Presa din Italia nu ne scoate din ţigani, iar elveţienii ne spun ciori şi corbi. Norvegienii se plâng că sunt victime ale înşelăciunilor din partea ţiganilor români care le vând cupru pe post de aur. Toate aceste naţiuni au însa un numitor comun: presa locală, ziariştii din aceste ţări, îşi apără conaţionalii, arătând cu degetul România , naţiune care, în proporţie de 70 %, ajunge în Europa să se identifice cu sintagma de
"Tzigania" sau ţara ţiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutăm despre impotenţa diplomaţiei româneşti care şi-a făcut o tradiţie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reacţie diplomaţii europene, care nu face mai nimic să apere poziţia românilor în lume. În Elveţia “ciorile” de români sunt strivite în presă de o săptămână şi nu există încă nicio reacţie oficială a MAE, că doar de aia plătim taxe şi impozite!... Discutăm despre faptul că, în România, este poate singura situatie în care mass-media, nu numai că nu ia apărarea românilor care tind să fie identificaţi cu etnia rromă, însă promovează o Românie manelistă. Discutam cu un prieten, manager la o companie elveţiana din România , care, pe marginea atacurilor la adresa românilor din Elveţia, mi-a transmis aceste lucruri:

"Dragă Iulian,
Văd şi remarc, pe bună dreptate, că românii sunt supuşi unui tir de acuzaţii îngrijorătoare în Elveţia. Sincer, este prima oară când, în ţara mea, conaţionalii mei se pronunţă cu asemenea agresivitate la adresa unei naţiuni europene, însa hai să vedem cum s-a ajuns aici.
Eu, ştii bine, lucrez şi locuiesc în România de 5 ani. Dragule, sunt şocat de faptul că, în presa română, nici măcar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine faţă de linşajul mediatic la care sunteţi supuşi în Elveţia. Sunt surprins să văd că oficialii din politica voastră externă se fac că nu văd, nu aud şi nu se declară, oficial, măcar îngrijoraţi de escaladarea acestor lucruri la adresa românilor în presa elveţiană. Păi dacă voi nu vă apăraţi, cine să vă apere? Ştii, de exemplu, faptul că au existat luări de poziţie din partea presei germane? Adica au ajuns ziariştii nemţi să-i apere pe români, în vreme ce ziariştii voştri nu spun nimic? Pentru un elveţian este o chestiune ciudată, pe care o poate elucida doar trăind în ţara voastră. Pentru că, să ma ierţi, însă programele voastre TV abundă în producţii centrate pe imaginea ţiganilor.
De Revelion am vazut o chestiune grotescă, am văzut cum nişte valori istorice ale românilor, erau jucate de nişte celebrităţi locale, cărora voi le spuneţi manelişti. Fetiţa mea învaţă la şcoala germană din Bucureşti, iar colegii ei discuta în pauze despre aventurile unei prinţese din filmul Inimă de ţigan. În ziarele voastre, nunţile, divorţurile şi viaţa ţiganilor fac cap de afiş, astfel încât întreaga imagine a ţării este construită în jurul lor. Cum vreţi să nu fiţi identificaţi cu ei? Cultura voastra ca popor deja este asimilată de cultura ţiganilor români şi cred că este o situaţie unică, în care o etnie fără civilizaţie să domine un întreg popor. Şi aici mă refer la faptul că vina o poartă mass-media, care este centrată şi preocupată să facă audienţă, exacerbând la maximum imaginea ţiganilor, astfel încât, în mod firesc, ţara voastră a ajuns să fie asimilată cu locul de baştină al ţiganilor europeni".

 

Sinuosul drum al lebedei din Austria către grătarele ţiganilor a trecut invariabil prin presa română. Iată că această goană după audienţă, care implică scoaterea în prim-plan al non-valorilor, a maneliştilor, au adus România la stadiul de cultură făcuta sub coviltirul căruţei. Megaproducţii gen “Inimă de ţigan” sau “Regina”, nu trebuie să uităm că au avut audienţă maximă, de exemplu în ziua alegerilor, atunci când ROMÂNII (nu rromii!) au fost mai preocupaţi să nu rateze episodul respectiv, decât să-şi exercite dreptul la vot.
Am făcut această paralelă pentru că, în cursul acestei dimineţi am discutat telefonic cu Ambasadorul României la Berna. Domnul Sava s-a declarat încântat de faptul că sunt preocupat de imaginea românilor în Elveţia şi, sincer, mi s-a părut a fi un diplomat plin de intenţii bune, însă este cam legat de mâini şi de picioare. Asta pentru că dânsul mi-a spus că a informat MAE despre ceea ce se întâmplă în presa elveţiană la adresa românilor (s-au lipit ostentativ afişe înfăţişând “ciorile de români” inclusiv pe străzile oraşelor elveţiene) şi aşteaptă o reacţie a oficialilor români. Însă interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul că Elveţia chiar era ultima ţară din Europa care avea dreptul să ne catalogheze drept ciori şi să discute despre un referendum care să interzică cetăţenilor români, dreptul la libera circulaţie pe teritoriul ţării lor. Astfel, pe piaţa muncii din Elveţia există circa 750.000 de muncitori străini, în această ţară posibilitatea de a munci la negru fiind redusă. Din aceşti 750.000 de muncitori străini din Elveţia, doar puţin peste 3.900 sunt români, adică sub un procent, astfel încât prezenţa românilor este extrem de redusă. Însă, din aceşti 3.900 de români care muncesc în Elveţia, şi din cauza cărora nu mai au loc să respire elveţienii, 90 % sunt oameni de o înaltă probitate profesională şi morală: manageri MBA, profesori, medici, adică români care reprezintă cu cinste ţara noastră. Este evident astfel faptul că, cel puţin în cazul acestor atacuri xenofobe din presa elveţiană, MAE trebuia să intervină, pentru că românii se simt efectiv abandonaţi de toată lumea, adevăraţi fii ai ploii.
Un profesor român care preda la catedra unei universtităţi din Berna îmi spunea: "Am învăţat la Oxford , predau de peste 20 de ani, însă nu am crezut că o să apuc ziua în care, la curs, studenţii să mă întrebe dacă nu cumva şi eu am rude ţigani în familie! Nimeni nu ne apără, nici presa română, nici autorităţile române, nimeni, astfel încât nu ne mai rămâne decât să ne punem cenuşă în cap, sau să renunţăm pur şi simplu să mai declarăm că suntem români! Înainte de '89 eram priviţi cu simpatie aici. Noi românii, eram consideraţi oameni eminenţi, însa în numai 20 de ani, am ajuns să primim în bloc eticheta de ţigani.
Şi cum să nu o facă, daca în presa română nimeni nu vorbeşte de românii de succes, de românii inteligenţi, şi asta pentru că ziarul se vinde numai dacă îl are pe prima pagină pe Guţă, Minune, etc. Eu refuz să mă las manelizat, însă asta se pare că este echivalent cu a renunţa să mă mai consider român.
Ţara mea se cheama România, nu Rromânia!"


P.S. Daţi mai departe! Poate ajunge şi la un ilustru oficial, care să ne apere CĂ DOAR DE ACEEA ÎI PLĂTIM, NU ?????????????


EMIL MOCANU
Director Coordonator Adjunct - Direcţia Judeţeană de Statistică Constanţa

Afisari: 3116
Autor: Emil Mocanu
Spune-le prietenilor:
  • RSS
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Mixx
  • Google Bookmarks
  • FriendFeed
  • LinkedIn
  • MySpace
  • Netvibes
  • Reddit
  • Technorati
  • Tumblr
  • Twitter
  • Yahoo! Bookmarks
  • Yahoo! Buzz
  • email
  • Live
  • StumbleUpon
  • Ping.fm

Comentarii

* Nume:
* Email:
* Mesaj:
  caractere ramase
* Cod de siguranta:

Va rugam sa introduceti in casuta de mai sus codul de siguranta
  * campuri obligatorii
 
Nume: ady (Sep, Wed 12, 2012 / 01:46)
ba da tara noastra se cheama RROMANIA!
Alte articole | Arhiva
 
Colegiul de redactie

MIHAI EMINESCU
(Coordonator editorial şi moral)
Eudoxiu Hurmuzachi
Carmen Sylva
Vasile Alecsandri
Nicolae Densușianu
I.L. Caragiale
George Coșbuc
Vasile Pârvan
Nae Ionescu
Nicolae Iorga
Pamfil Şeicaru
Cezar Ivănescu
Dan Mihăescu
Stela Covaci
Ciprian Chirvasiu

Colaboratori

Dan Puric, Dan Toma Dulciu, Daniela Gîfu, Dorel Vişan, Firiță Carp, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Laurian Stănchescu, Lazăr Lădariu, Mariana Cristescu, Cătălin Berenghi, Mădălina Corina Diaconu, Mircea Coloşenco, Mircea Chelaru, Mircea Șerban, Miron Manega (ispravnic de concept), Nagy Attila, Sergiu Găbureac, Zeno Fodor

Citite Comentate Comentarii noi Ultimele articole
Newsletter