Bibliofilie

''La umbra copacilor mari nu crește nimic'', spunea Brâncuși, când refuza să lucreze în atelierul lui Auguste Rodin. Devenit el însuși un mare copac, te întrebi dacă la umbra lui a putut crește ceva, ori dacă florile apărute lângă rădăcinile sale au putut viețui în simbioză cu copacul sau au fost doar hrană pentru coronamentul spectaculos pe care l-a oferit întregii lumi. Tocmai de aceea, călătoria în intimitatea creatorului Coloanei Infinitului este cu atât mai incitantă. Pentru că drumul este spre un teritoriu aproape interzis, un pământ despre care proprietarul lui nu a vrut să spună prea multe. Au spus însă destule cele care au fost atrase de el, ca de Pământul Făgăduinței... Scrisă cu adevărată măiestrie, cartea lui Miron Manega adună, după o lungă și serioasă documentare, cele mai importante povești de dragoste din viața artistului, întâlniri memorabile care au fost transfigurate în opere de artă nemuritoare.
citeste tot >>

Date fiind vastitatea şi profunzimea explorărilor bibliografice privind ''traducerile şi ecourile eminesciene'', realizate de Dumitru Copilu-Copillin, putem vorbi despre o adevărată fenomenologie a receptării. Operaţia de înregistrare statistică obişnuită recheamă în acest caz şi o tratare evaluativă (deci nu doar descriptivă, sumar-matematică). Dumitru Copilu-Copillin se vede obligat - şi face acest lucru cu competenţă profesională şi respect sfânt pentru valori (ceea ce e foarte important la ora aceasta) - să urmărească fenomenul universalizării operei eminesciane cu întreaga sa complexitate.
citeste tot >>

V-am spus că sunt un om periculos / Și nu mi-ați luat avertismentu-n seamă. / V-am spus s-aveți pentru persoana mea / Un plus de-ngrijorare și de teamă. // V-am spus că fac teribil de urât / De sunt călcat puțin pe libertate. / V-am spus că sunt oșteanul credincios / Dar care doar cu inamici se bate.
citeste tot >>

''Şi când propria viaţă singur n-o ştii pe de rost,/ O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?....'', se întreba, cu scepticism Mihai Eminescu, în Scrisoarea I. Răspunsul este... da, chiar dacă abundă mititeii, lustruindu-se pe ei ''sub a numelui tău (de fapt său-n.m.) umbră''. Unul dintre ne-mititei, cu inima deschisă şi plină de respectoasă dragoste, fără infatuare şi dorinţă de a se băga în faţă şi în seamă, este publicistul şi scriitorul Miron Manega, cel care a făcut cunoscut publicului larg şi filmul documentar despre şi intitulat ''EMINESCU, Veronica, Creangă'', realizat în 1914 de Octav Minar, descoperit, în Arhiva Naţională de Filme, de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu.
citeste tot >>

Sub tutela cuvântului, a imperiului imaginar-creativ, îmbinat cu cel real, al trăirii în griul zilnic, uneori din nevoia fundamentală nu doar a noutăţii, ci a adevărului, înainte de toate, autoarea aşază, de pildă, mizerabilele atacuri dirijate împotriva preacucernicului părinte protopop Gheorghe Nicolae Şincan, după un jalnic, penibil, prostesc şi nedemn scenariu. În aceeaşi nelinişte continuă include ''blestemul aurului de la Roşia Montană'', cu interesele şi sforăriile din jurul ei în veşnicele tensiuni ale prezentului. O tensiune personală implicată, total, în spaţiul cunoaşterii publice a dinamicii realului.
citeste tot >>

Volumul, având 500 de pagini, se deschide cu un motto: ''Tot ce suntem este rezultatul celor ce am gândit şi făcut'', afirmaţie care justifică pe deplin intiţiativa autorului de a cuprinde în paginile celor 55 de volume, apărute până în prezent, personalităţi din toate domeniile de activitate, care în viaţa lor au contribuit, prin efort intelectual, şi chiar fizic, pentru a sădi, ''în noile generaţii, înţelepciune, generozitate, prestanţă, echilibru, onoare şi dragoste faţă de semeni şi vor constitui modele sau exemple de urmat''. Aşa cum sublinia academicianul prof.dr.Leon Dănăilă, în textul de început la acest volum.
citeste tot >>

''Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde, adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase''. Inspirată ''deschidere de carte'', plecând de la cuvintele lui Barbu Ştefănescu Delavrancea, pentru un scriitor autentic, sensibil în faţa măreţiei unui trecut, dar şi a nădejdilor într-un viitor pentru ''Pământul care doare
citeste tot >>

Piaţa de carte este într-un declin vizibil. Nu numai în România, ci cam peste tot în lume. Dar una e să scazi cu 15% din 60 de milioane euro (cam la nivelul acesta se situează cifra de vânzări în România) şi alta e să pierzi acelaşi procent din 7 miliarde euro, cât are Germania. Pentru că, în situaţia asta, e mai important ce rămâne, nu ce se pierde. Şi totuşi, în acest context nefavorabil pentru
citeste tot >>

''Povestea trecatorilor din Bucuresti'' a fost editata intr-un numar de 2000 de exemplare, care au fost oferite celor prezenti la lansare si vizitatorilor targului, dar si Muzeului de Istorie al Municipiului Bucuresti, care ne-a pus la dispozitie fotografiile. Cartea poate fi descarcata acum si in format electronic.
citeste tot >>

Ion Creangă îi iubea pe olteni! Nu se ştie de ce, dar le-a dedicat şi o poezie, intitulată ''Olteni la Iaşi''. Poezia a fost publicată, în perioada interbelică, la Editura Cugetarea - Georgescu Delafras, în volumul ''Ion Creangă - OPERE COMPLETE'' (Ediţie îngrijită de Lucian Predescu). Operele nu sunt chiar atât de complete cum promite titulatura (lipsesc, de pildă, ''Povestea poveştilor'' şi ''Povestea lui Ionică cel prost''), şi poate că nici Creangă nu-i iubea atât de mult pe olteni, cât îi detesta pe evrei. Ceea ce rezultă foarte clar din poezie...
citeste tot >>