Categorie Tmp

În luna februarie va apărea pe piață volumul II al Antologiei CERTITUDINEA, care va cuprinde următoarele 46 de numere ale revistei (primul volum a inclus numerele de la 0 la 34). Antologia este legată într-un format de 27,5 x 40 cm (aprox. A-3) • Are 580 de pagini alb-negru (echivalentul a 1.160 pagini A-4), însumând 1.480 de articole • Include CUPRINS și INDICE DE AUTORI • Editorul Antologiei CERTITUDINEA este Editura URANUS.
citeste tot >>

Vin sărbătorile de iarnă. Probabil triste, reci, petrecute în izolare forțată și spaime, ca să nu ne îmbolnăvim de COVID 19. Antologia CERTITUDINEA e un remediu împotriva psihozei și singurătății, o fereastră către un trecut mai liber decât prezentul pandemic și viitorul concentraționar care se întrevede. O antologie a curajului trecut și un rechizitoriu al lașității contemporane. O mărturie fără botniță, care s-ar putea să nu se mai repete. Un testament pentru copiii de astăzi și pentru copiii copiilor lor. Un cadou de sărbători…
citeste tot >>

La Tratatul frontierelor Europei Centrale de la Paris, din 10 august 1920 (semnat între Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia, pe de o parte, Polonia, România, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, pe de alta), în care se stipula recunoașterea granițelor comune între statele ce obținuseră teritorii în urma dezmembrării monarhiei dualiste, problema Basarabiei rămăsese însă în suspensie, din cauza opoziției vehemente a Rusiei bolșevice. La 28 octombrie însă, după ce Alexandru Vaida-Voevod și Take Ionescu învinseseră ezitările lui Lloyd George (premierul britanic) și a lui Woodrow Wilson (președintele SUA), România semnează, la Paris, împreună cu Franța, Marea Britanie, Italia și Japonia, Tratatul de recunoaștere a unirii Basarabiei cu România.
citeste tot >>

Ilie Stan Chimingeru, din Gurbănești - Călărași a fost primul țăran împroprietărit după încheierea Primului Război Mondial, conform promisiunii făcute de regele Ferdinand. A fost unul dintre supraviețuitorii ''infernului'' de la Turtucaia (din regimentului lui doar nouă inși au scăpat cu viață) și una din ''fantomele albe'' de la Mărășești. La 21 septembrie 1920, ziarul ''Îndreptarea'', organ politic al Partidului Poporului, se deschidea cu reportajul ''Împroprietărirea a început'', în care se descrie pe larg evenimentul din 19 septembrie de la Gurbănești.
citeste tot >>

La 10 august 1920, la Paris, este semnat Tratatul colectiv asupra frontierelor (Tratatul frontierelor Europei Centrale) între Marea Britanie, Franța, Italia și Japonia, pe de o parte, Polonia, România, Regatul Sârbo-Croato-Sloven, pe de alta, care stipula recunoașterea granițelor comune între statele ce recuperaseră teritorii în urma dezmembrării monarhiei dualiste. Statutul Basarabiei ca parte componentă a României, a rămas, deocamdată, în suspensie. Tot la 10 august, prin semnarea Tratatului de la Sèvres (între Imperiul Otoman și Puterile Aliate), Imperiul Otoman (''bolnavul Europei'', cum era numit) pierde patru cincimi din teritoriul său, dispărând, practic, ca imperiu.
citeste tot >>

Alte evenimente ale lunii iulie 1920: La 4 iulie 1920, în Parcul Sportiv FSSR din București, pe un teren amenajat sumar, are loc primul campionat național de atletism al României, unde echipa Universității din Cluj, condusă de dr. Paul Corcan, câștigă titlul, adjudecându-și jumătate din cele 18 probe ale întrecerii.
citeste tot >>

La 4 iunie 1920 s-a încheiat Tratatul de la Trianon între Puterile Aliate și Ungaria, prin care s-a recunoscut, pe plan internațional, unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România. Tratatul de Pace de la Trianon a fost semnat de Franța, Marea Britanie, Italia, Statele Unite, Japonia, România, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, Cehoslovacia și alte nouă state - pe de o parte - și de Ungaria, pe de altă parte, aceasta fiind reprezentată de Agost Benárd și Alfréd Drasche-Lázár. Din partea României Tratatul a fost semnat de dr. Ion Cantacuzino, ministru de stat și Nicolae Titulescu, fost ministru. Tratatul de la Trianon a fost întărit prin 37 de semnături ale președinților de consiliu de miniștri, miniștrilor de externe, ambasadorilor, înalților comisari, miniștilor plenipotențiari, reprezentînd 23 de țări din Europa, Asia, America Latină, America de Nord, Africa și Australia.
citeste tot >>

După redobândirea independenței (11 noiembrie 1918), Polonia a promovat o politică de recâștigare a întregului ''spațiu al polonitatii'', adică al tuturor teritoriilor pierdute începând cu anul 1772 prin cele trei împarțiri succesive ale țării între Rusia, Prusia și Austria. Primele referiri la o acțiune comună româno-polonă în spațiul ucrainean datează din decembrie 1918: câteva mesaje trimise, prin Paris, către generalul Constantin Prezan, șeful Marelui Cartier General al Armatei Române, de către liderii Comitetului Național Polon din Franța și Marea Britanie.
citeste tot >>

De la Unirea din 1918, timp de doi ani, provinciile istorice unite s-au guvernat singure, însă au avut şi reprezentanţi la Bucureşti, pentru a face mai uşor şi mai rapid procesul de unificare administrativă. Fiecare provincie venise cu model distinct de organizare teritorială. Transilvania, Banatul şi Părţile Ungureşti cu cele 25 de comitate şi comune, Bucovina cu 11 căpitănii fără personalitate juridică, cu teritorii domeniale, cu oraşe cu statut şi comune, Basarabia cu gubernia sau provincia, judeţul şi volostea (comuna), cu 8 judeţe divizate în ocoale. A durat mult disputa ivită pe marginea unei legi a administrării teritoriului, dacă va fi una bazată pe centralizare sau, dimpotrivă, pe autonomie. În 4 aprilie 1920, a intrat în vigoare Decretul-Lege nr. 1462, prin care s-a pus capăt tuturor formelor regionale de conducere, din Transilvania, Bucovina şi Basarabia, deci şi Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului și Părților Ungurești (Partium).
citeste tot >>

Anul 1920 începe să devină furtunos și în plan politic. La 13 martie, pe fondul plecării primului ministru Alexandru Vaida-Voevod în străinătate (la 10 ianuarie 1920) pentru a obţine recunoaşterea internaţională a actelor unirii, guvernul Vaida-Voievod este demis (prin manevrele politice ale lui Brătianu) și înlocuit cu un guvern condus de generalul Al. Averescu. Acesta dizolvă Parlamentul și organizează noi alegeri. În paralel, la 15 martie, se declanșează greva muncitorilor metalurgiști de la fabricile ''Wolff'', ''Vulcan'' și ''Lemaître'', care vor ține 6 luni, patronii fiind nevoiți să închidă fabricile. În același timp, în Ungaria proaspăt eliberată, în 1919, de Armata Română, la 23 martie, Amiralul Horthy face o mișcare de o absurditate monumentală, declarând Ungaria monarhie fără monarh. Dar, la Paris, la 18 martie 1920 echipa conților Pál Teleki, Imre Csaki și Albert Appony obținea un succes important prin deschiderea de negocieri secrete cu guvenrul francez.
citeste tot >>