Mărgele De Cristal

Mă numesc / Damian Ureche, / Şi atât. / Umblu pe străzi / Cu cerul descheiat la gât. / Dau de lucru sentimentelor / Să cunoască dragostea şi ţara, / Dacă i-aş coase nasturi vântului, / M-aş imbrăca cu el toată vara. / Statura mea / A-nvăţat elogiul plopilor să-l refuze / Şi totuşi , vorbele se ridică în vârful degetelor / Ca să-mi ajungă la buze.
citeste tot >>

PREFAȚĂ. 26 iulie 1267: ia naştere Inchiziţia de la Roma, sub papa Clement al IV-lea; 26 iulie 1469: începe Războiul celor Două Roze; 26 iulie 1741: e descoperită Peninsula Alaska de niște exploratori ruși; 26 iulie 1856: se naște George Bernard Shaw; 26 iulie 1891: Franța anexează Tahiti; 26 iulie 1908: Procurorul general al Statelor Unite înființează organizația ce a stat la baza FBI-ului din ziua de astăzi; 26 iulie 1944: prima rachetă V-2 germană loveștet Regatul Unit; 26 iulie 1945: ia sfârșit al doilea război mondial, prin capitularea Japoniei, iar Winston Churchill demisionează din funcţia de premier al Marii Britanii; 26 iulie 1950: se naște Adrian Costea. (M.M.)
citeste tot >>

Bat clopotele lumii pe-ntinderile vaste,/ Din nou ni se anunţă o primăvară grea./ Cel răstignit ne cheamă pe rana dintre coaste:/ Veniţi să luaţi lumină din suferinţa Mea.// Veniţi să luaţi lumina iertării pe-ndelete,/ Curând, curând, luaţi seama, am să vă judec Eu./ Voi ce-aţi lovit în Mine şi-n cer cu-atâta sete,/ Mai sunteţi oare vrednici de bunul Dumnezeu?
citeste tot >>

De unde nori de lacrimi să adun / Arzând pe lira mea, nefericita, / Când iarna stinge, fără să se-ntrebe, / Un general de fluturi ca Nichita. // Poetul s-a mutat în necuvinte,/ Un viscol uneori ne bea ursita, / Aşa cum ninge cu zăpadă neagră / Pe-un general de fluturi ca Nichita.
citeste tot >>

cât te-am iubit / nici Dumnezeu nu știe / nici cerul nici pământul la un loc // am fost nebunul patimilor mele / și-al viselor lipsite de noroc // erai dumnezeirea mea // strigam spre Dumnezeu să-mi ierte / iubirea nefirească pentru tine // dar Domnul s-a închinat iubirii mele / și patimilor ce-mi dădeau trăiri divine
citeste tot >>

Adrian Păunescu a scris la 31 octombrie, de pe patul de spital, poezia ''De la un cardiac, cordial'', un mesaj în care îndeamnă oamenii să-şi poarte de grijă, să-şi pă­zească ''şi inima, şi gândul'', formula de final fiind ''Dă-mi, Doamne, viaţă încă nişte ani/ şi ţării mele minima dreptate!''.
citeste tot >>

Eu am plecat de-acasă prea devreme/ Mă răscolea cunoaşterea nativ/ Imperii de dorinţe în catrene/ M-au aruncat în foc definitiv! // Nu ştiu ce mă mâna aşa de tare/ Printre solstiţii de-ntrebări abstracte/ Setea de formă, foamea de culoare/ Mă însoţeau în strigăt şi în şoapte// Miliţa m-a împins spre libertatea/ De-a nu mă-mpotrivi nicicând ideeii/ De-a modela luminii vanitatea/ Ce cade peste gleznele femeii!
citeste tot >>

Stimați colegi și spectatori/ vă rog să mă iertați/ că am murit așa.// E pentru prima oară/ în viața mea.// Nu mi s-a mai întâmplat/ niciodat.// A fost o regretabilă neatenție.// Am crezut că-i doar o aparență.// Un rol dintre atâtea sute/ o apariție de câteva minute/ o scenă pasageră/ cu soarta efemeră
citeste tot >>

Un cer albastru-pal de Grigorescu,/ Iar frunzele păreau din el desprinse,/ Nu din copacii mândri și înalți,/ Străjerii veghetori peste morminte./ Din majestatea lor încremenită/ Ne trimiteau răvașe colorate,/ Scrisori în felul lor,/ Și una câte una,/ Plutiri-rotiri, în ritmuri de balet,/ Oprite-o clipă/ Când se-agățau de razele de soare/ Ce iar le slobozeau fără zăbavă,/ Așa cum face uneori cu mâna,/ A pierdere,/ Un om mâhnit ce zice-n sinea sa/ De-acuma ducă-se./ Așa fu ziua cea de îngropare,/ Lăsând departe-n urmă anii tineri/ Și prea-ncărcați de vis ai studenției/ Curmate brusc de drumul închisorii...
citeste tot >>

aceşti nemernici care ne conduc/ sunt ucigaşi de ţară şi de neam/ ei n-au în suflet nici un Dumnezeu/ credinţa lor se-nchină doar la ban// ei nu au mir şi cruci în buzunare/ şi nu îşi tămâiaza casa niciodată/ ei nu primesc colindători din cer/ şi nu-şi sfinţesc nimic, măcar o dată
citeste tot >>